bioplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioplasme)

1. materie organică vie care intră în constituția tuturor viețuitoarelor.

citochimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytochimie)

1. parte a citologiei care studiază constituția chimică a elementelor celulare.

constituțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constitutionnel)

1. referitor la constituție (I).
2. conform cu constituția (II), bazat pe existența acesteia.
3. comisie ~ă = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituții (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile și îndatoririle cetățenilor prevăzute în constituție (II); monarhie ~ă = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituție.

constituționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constitutionnalisme)

1. guvernare, regim constituțional.
2. (med.) concepție care are în vedere constituția individuală în explicația diferitelor afecțiuni.

constituționalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constitutionnalité)

1. însușire a unei legi, a unui act juridic, a unei politici etc. de a fi conformă cu constituția.

coriaceu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coriacé, lat. coriaceus)

1. care are constituția pielii.
2. (bot.; despre un organ) rezistent și elastic.
3. (fig.) tenace, dur; zgârcit.