Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constitutionnel)
1. referitor la constituţie (I).
2. conform cu constituţia (II), bazat pe existenţa acesteia.
3. comisie ~ă = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituţii (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relaţiile privitoare la orânduirea social-economică şi de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în constituţie (II); monarhie ~ă = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constitutionnalisme)
1. guvernare, regim constituţional.
2. (med.) concepţie care are în vedere constituţia individuală în explicaţia diferitelor afecţiuni.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. constitutionnaliste)
1. specialist în drept constituţional.
2. (prin ext.) autorul constituției, al legii fundamentale a unei țări sau organizații.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (constituţional + -ist)
1. I. privitor la constituționalism, regim sau concepție de guvernare bazată pe existența unei constituții.
2. II. adept al constituţionalismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constitutionnalité)
1. însuşire a unei legi, a unui act juridic, a unei politici etc. de a fi conformă cu constituţia.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. constitutionnaliser)
1. a da unei dispoziţii legislative caracterul unei dispoziţii constituţionale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anticonstituţional + -itate)
1. caracterul a ceea ce este anticonstituțional; neconstituționalitate, (înv.) inconstituționalitate.
2. (antonim) constituționalitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arthritisme)
1. predispoziţie constituţională la unele boli articulare şi de nutriţie; boala însăşi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocratique)
1. care are caracter de autocrație; care este autoritar, tiranic; absolutist, (înv.) autocraticesc.
2. (antonime) constituțional, democratic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biomorphisme)
1. interpretare a particularităţilor psihice ca fiind determinate de particularităţi morfologice constituţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constitutionnalisme)
1. guvernare, regim constituţional.
2. (med.) concepţie care are în vedere constituţia individuală în explicaţia diferitelor afecţiuni.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. constitutionnaliste)
1. specialist în drept constituţional.
2. (prin ext.) autorul constituției, al legii fundamentale a unei țări sau organizații.