Dictionar

Rezultate secundare (Constrâns):

Constrâns, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (constrânge)

1. care este obligat, forțat, silit facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie.

2. (înv.) asuprit.


Compulsiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compulsion)

1. tip de conduită în care individul se simte constrâns a acţiona sub efectul unei forţe interne obsesionale, ameninţat de angoasă, de culpabilitate; compulsie.


Forţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. force, it. forza)

1. putere fizică, tărie, vigoare.

2. tur de ~ = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; ~ de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare producă bunuri materiale; ~ de producție = categorie economică desemnând una din laturile modului de producție, care include mijloacele de producție și forța de muncă atrase în procesul de producție.

3. energie morală.

4. aptitudine, capacitate.

5. ~e armate = armată, unități militare.

6. energie, putere naturală, element al naturii.

7. (fiz.) cauză care scoate, un corp din starea de repaus sau de mișcare sau care schimbă direcția și viteza mișcării.

8. ~ de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor asupra unei mașini sau a unui vehicul pe care îl remorchează.

9. putere de constrângere, violență.

10. caz de ~ majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină; prin ~ a împrejurărilor = constrâns de împrejurări.


Incoercibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incoercible)

1. care nu poate fi constrâns.

2. care nu poate fi reţinut într-un recipient.