Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constriction, lat. constrictio)
1. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată).
2. mişcare de apropiere a pereţilor canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronchoconstriction)
1. contracţie a bronhiilor şi a bronhiolelor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT constrictio
2. FR étranglement; constriction
3. EN waist; constriction
4. DE Einschnürung
6. HU összeszorított, összeszűkített; megfojtott
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vaso-constriction)
1. micşorare a lumenului unui vas sangvin, provocată de constricţia musculaturii vasculare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affriqué)
1. (consoană) care se pronunţă prin închiderea şi deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricţie a acestuia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bronchoconstricteur)
1. (substanţă) care produce bronhoconstricţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constringent)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. strangulation, lat. strangulatio)
1. acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulare.
2. constricție violentă exercitată asupra gâtului de către mâini sau prin intermediul unei legături (frânghie, șiret etc.) și provocând în general moartea prin asfixiere; strangulare.
3. (prin analogie) senzație de strângere de gât cauzată de o emoție puternică, un sentiment exacerbat.
4. (în forma strangulațiune) ocluzie intestinală.
5. (var.) strangulațiune, (înv.) strângulațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. striction, lat. strictio)
1. micşorare a dimensiunilor unui obiect; contracţie.
2. constricţie.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. vaso-constricteur)
1. (medicament) care provoacă vasoconstricție; care contractă pereții vaselor sanguine.