Parte de vorbire: s.
Origine: (călinescian + -ism)
1. atitudine creatoare deschisă faţă de fenomenul cultural-estetic, având drept coordonate conturarea unei viziuni dinamice, constructive, în concordanţă cu clasicitatea spiritului nostru latin, aparţinând lui G. Călinescu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constructivisme)
1. orientare estetică, în artele plastice, literatură şi muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice, spaţiale, şi care luptă pentru puritatea şi simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica modernă.
2. curent în arhitectură care susţine că forma arhitecturală trebuie să fie expresia structurii constructive a clădirii.
3. concepţie care recunoaşte rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoaşterii.
4. concepţie a şcolii intuiţioniste din filozofia matematicii potrivit căreia activitatea constructivă este baza exigenţei matematice.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. négateur)
1. (cel , cea) care neagă, care contestă.
2. (cel, cea) care tinde să nege existența cuiva sau a ceva.
3. (cel , cea) care tinde să nege adevărul unei propoziții, realitatea unui fapt.
4. (cel , cea) care nu recunoaște valabilitatea regulilor, doctrinelor sau teoriilor existente.
5. (cel , cea) care este lipsit de elemente constructive, care distruge.