Dictionar

agresivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însușirea de a fi agresiv.
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însușire a unor agenți patogeni de a ataca plantele.
4. ostilitate a animalelor.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcțiile, de a produce degradarea solului.
 

castel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. castellum, it. castello)

1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali.
2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei.
3. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave.
 

curul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. curulis, fr. curule)

1. scaun ~ = scaun de onoare, încrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani; magistratură ~ă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil ~ = magistrat din Roma care se ocupă cu construcțiile.
 

encarpă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encarpe)

1. ghirlandă de flori, de fructe în relief, folosită ca ornamentație la construcțiile antice.
 

gabarit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gabarit)

1. contur poligonal care limitează dimensiunile maxime admisibile ale unui profil.
2. greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală.
3. ~ de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise.
4. model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie.
5. (fam.) dimensiune, statură.