Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéromodélisme)
1. tehnica construirii de aeromodele.
2. activitate sportivă pentru construcţia şi lansarea aeromodelelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostation)
1. ramură a aeronauticii care studiază construcţia şi zborul aerostatelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-cuirasse)
1. blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcţia de zidărie sau beton a unei fortificaţii.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)
1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepţii privind relaţiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. avionneur)
1. persoană care proiectează planurile pentru o aeronavă, realizează construcția acesteia și efectuează teste de zbor; constructor de avioane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cale)
1. încăpere între puntea inferioară şi carlinga navei, în care se pune încărcătura.
2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave.
3. piesă pentru calarea (1) roţilor unui vehicul, a unei piese.
4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini.