benedictin, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. bénédiction)
Etimologie: (fr. bénédiction)
1. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor.
2. muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată.
3. adj. care aparține benedictinilor.
4. (fig.) laborios, harnic, muncitor.