Dictionar

arhitect, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)

1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
5. (prin ext.) constructor.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.
 

automatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. automatique)

1. adj., adv. de automat.
2. s. f. ramură a științei și tehnicii care studiază metodele și mijloacele utilizate pentru conceperea și construirea sistemelor automate.
 

automodelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automodélisme)

1. sport constând în construirea de automodele.
 

combinatorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. combinatoire)

1. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale.
 

descintra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. décintrer)

1. a îndepărta cofrajele pentru construirea unui arc, a unei bolți.
 

energetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énergétique)

1. adj. referitor la energie, care produce energie.
2. sistem ~ = ansamblu de instalații pentru producerea, transmiterea și distribuția energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu.
3. s. f. ramură a științelor tehnice, despre descoperirea și exploatarea surselor de energie, posibilitățile de utilizare a acesteia, precum și construirea și exploatarea sistemelor energetice.
4. informație în serviciul economiei de energie.