Dictionar

Rezultate secundare (Constrânge.):

Boicot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boycott)

1. mijloc de constrângere constând în întreruperea organizată a relaţiilor economice, politice etc. cu o ţară, cu o întreprindere etc., în semn de protest.


Coercitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coercitif)

1. care are puterea sau dreptul de a constrânge.

2. care exercită o constrângere; constrângător.

3. câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizaţia unui corp feromagnetic.


Coerciţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coercition, lat. coercitio)

1. constrângere (mai ales pentru a impune respectarea obligaţiilor legale).


Cominatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comminatoire, lat. comminatorius)

1. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abţinerea de la săvârşirea unui fapt.

2. clauză ~ie = clauză penală într-un contract civil, menită asigure mai bine executarea acestuia; daune ~ii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract.


Condamna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. condamner)

1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse.

2. a dezaproba, a dezavua; a blama.

3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva.

4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranţă de salvare.

5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o uşă etc.).


Forţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. forcer, it. forzare)

1. a sili, a constrânge, a obliga (pe cineva, la ceva).

2. a ~ cuiva mâna = a constrânge pe cineva facă ceva; a ~ nota = a întrece măsura.

3. a sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forţă.