boicot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boycott)

1. mijloc de constrângere constând în întreruperea organizată a relațiilor economice, politice etc. cu o țară, cu o întreprindere etc., în semn de protest.

coercitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coercitif)

1. care are puterea sau dreptul de a constrânge.
2. care exercită o constrângere; constrângător.
3. câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizația unui corp feromagnetic.

coerciție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coercition, lat. coercitio)

1. constrângere (mai ales pentru a impune respectarea obligațiilor legale).

forță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. force, it. forza)

1. putere fizică, tărie, vigoare.
2. tur de ~ = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; ~ de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; ~ de producție = categorie economică desemnând una din laturile modului de producție, care include mijloacele de producție și forța de muncă atrase în procesul de producție.
3. energie morală.
4. aptitudine, capacitate.
5. ~e armate = armată, unități militare.
6. energie, putere naturală, element al naturii.
7. (fiz.) cauză care scoate, un corp din starea de repaus sau de mișcare sau care schimbă direcția și viteza mișcării.
8. ~ de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor asupra unei mașini sau a unui vehicul pe care îl remorchează.
9. putere de constrângere, violență.
10. caz de ~ majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină; prin ~ a împrejurărilor = constrâns de împrejurări.

impunere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (impune)

1. acțiunea de a (se) impune și rezultatul ei; silă, constrângere.
2. aplicare a unei pedepse, a unei prevederi etc.
3. operație fiscală care constă în stabilirea persoanei, a termenului și a sumei ce urmează să fie plătită statului ca impozit; impozare, impozat; (concret.) impozit.
4. (în ritul catolic) ~a mâinilor = binecuvântare prin punerea mâinilor pe capul cuiva.
5. remarcare, afirmare.

jenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gêne)

1. sfială produsă de o situație penibilă.
2. constrângere supărătoare; situație neplăcută.
3. ~ financiară = lipsă de bani; criză financiară ușoară.
4. senzație supărătoare.