Dictionar

Rezultate secundare (Consubstanţial;):

Consubstanţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consubstantiel)

1. alcătuit din aceeaşi substanţă.


Consubstanţialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consubstantialisme)

1. doctrină religioasă care susţine consubstanţialitatea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos.


Consubstanţialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consubstantialité)

1. calitatea a ceea ce este consubstanţial; unitate şi identitate de substanţă.

2. în religia catolică, unitate între cele trei persoane care formează Sfânta Treime.


Consubstanţialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consubstantialisme)

1. doctrină religioasă care susţine consubstanţialitatea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos.


Consubstanţialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consubstantialité)

1. calitatea a ceea ce este consubstanţial; unitate şi identitate de substanţă.

2. în religia catolică, unitate între cele trei persoane care formează Sfânta Treime.