OK
X
contagiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contagion, lat. contagio)
1.
contaminare;
contagiu.
2.
(fig.)
influență
dăunătoare
(asupra
unui
grup
de
oameni).
bacil
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. bacille, lat. bacillum)
1.
(biologie)
gen
de
bacterii
de
forma
unui
bastonaș
mai
mult
sau
mai
puțin
alungit,
unele
specii
fiind
patogene.
2.
purtător
de
~i
=
persoană
care
poartă
germenii
de
contagiune
a
unei
boli,
dar
fără
a
prezenta
simptomele
aparente
ale
acestei
boli.
contagiozitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. contagiosité)
1.
caracter
contagios
al
unei
boli
infecțioase;
gradul
de
contagiune
al
bolnavului;
infecțiozitate.
2.
(med.)
indice
de
~
=
numărul
mediu
de
persoane
infectate
de
o
persoană
cu
o
anumită
boală
contagioasă.
contagiu
Parte de vorbire:
s.n. (latinism învechit)
Etimologie: (lat. contagium)
1.
(med.)
răspândirea
unei
boli
transmisibile
prin
contact
direct
sau
indirect,
infecție
sau
contaminare;
contagiune.
cordon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cordon)
1.
cingătoare
(de
stofă,
de
piele
etc.)2.
conductor
electric
de
liță,
izolat
și
strâns
într-un
înveliș
protector.
2.
corp
fibros.
3.
structură
anatomică
cilindrică
lungă.
4.
~
litoral
=
fâșie
îngustă
de
uscat
rezultată
din
acumularea
aluviunilor
aduse
de
valuri
și
de
curenții
marini,
care
separă
marea
de
un
golf
sau
de
o
lagună;
perisip.
5.
margine
a
unei
monede
cu
grosimea
mai
mare
decât
partea
centrală.
6.
(arhit.)
mulură
orizontală
pe
un
perete.
II
șir
de
posturi
militare
de
pază;
șir
de
soldați
care
păstrează
ordinea
în
anumite
poziții.
7.
~
sanitar
=
totalitatea
măsurilor
de
izolare
la
care
este
supusă
o
zonă
bântuită
de
o
contagiune;
formație
militară
care
asigură
această
izolare.
misofobie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. mysophobia)
1.
teamă
patologică
de
murdărie,
de
contagiune.
sifilis
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. syphilis)
1.
boală
venerică
infecțioasă,
cu
evoluție
cronică,
provocată
de
un
spirochet
transmis
prin
contagiune
sau
prin
ereditate,
cu
ulcerație
și
leziuni
pe
diferite
organe;
lues.