Dictionar

Rezultate principale (Contamina):

Contamina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contaminer, lat. contaminare)

1. tr., refl. a transmite agenţi patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi.

2. tr. a polua prin radioactivitate, microorganisme etc.

3. (fig.) a influenţa, a înrâuri.

4. refl. (despre două limbi) a se încrucişa.

5. (despre două cuvinte) a se influenţa reciproc (schimbându-şi forma).

6. (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde.


Rezultate secundare (Contamina):

(a) infecta; (a) contamina

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inficere

2. FR infecter; contaminer

3. EN infect

4. DE infizieren; verseuchen

5. RU зaрaжaть инфицировaть

6. HU (meg) fertőz, infektál


Contaminabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contaminable)

1. care poate fi contaminat sau care riscă să-i contamineze pe ceilalți.

2. (antonim) necontaminabil.


Contaminant

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. contaminant)

1. substanță care contaminează, care alterează calitatea, puritatea.

2. substanță care infectează sau iradează organismul în care este introdusă.


Contaminant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (contamina + -ant)

1. care contaminează, care alterează calitatea, puritatea; contagios.


Contaminare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (contamina, cf. fr. contamination)

1. acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei.

2. transmiterea unei boli; contagiune, molipsire.

3. invadarea organismului de către agenți patogeni.

4. invadarea mediului de către agenți poluanți.

5. (lingv.) contopire a două cuvinte sau construcții gramaticale datorită asemănării lor semantice; contaminație.

6. (inform.) infectarea unui fișier, a unui program cu un virus.

7. (antonim) decontaminare.


Contaminare radioactivă

Parte de vorbire: locuțiune nominală
Origine: (contaminare + radioactivă)

1. (energie nucleară) prezența nedorită, la un nivel semnificativ, a substanțelor radioactive la suprafața sau în interiorul unui mediu oarecare.


Ablastie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ.

2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.


Aseptiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. aseptiser)

1. a steriliza, a proteja împotriva contaminării.


Carantină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quarantaine, rus. karentin)

1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie.

2. menţinere în izolare a persoanelor bănuite ar putea răspândi o boală contagioasă.

3. restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor.

4. izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil.

5. (fig.) izolare.


Contagia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. contagiare)

1. tr., refl. a (se) molipsi, a (se) contamina.


Contagios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contagieux, lat. contagiosus)

1. adj. (despre boli) molipsitor; contaminant.

2. infecţios.

3. s. m. f., adj. (suferind) de o boală molipsitoare.


Contagiu

Parte de vorbire: s.n. (latinism învechit)
Origine: (lat. contagium)

1. (med.) răspândirea unei boli transmisibile prin contact direct sau indirect, infecție sau contaminare; contagiune.