contaminare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (contamina, cf. fr. contamination)

1. acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei.
2. transmiterea unei boli; contagiune, molipsire.
3. invadarea organismului de către agenți patogeni.
4. invadarea mediului de către agenți poluanți.
5. (lingv.) contopire a două cuvinte sau construcții gramaticale datorită asemănării lor semantice; contaminație.
6. (inform.) infectarea unui fișier, a unui program cu un virus.
7. (antonim) decontaminare.

contaminare radioactivă

Parte de vorbire:  locuțiune nominală  
Etimologie: (contaminare + radioactivă)

1. (energie nucleară) prezența nedorită, la un nivel semnificativ, a substanțelor radioactive la suprafața sau în interiorul unui mediu oarecare.

decontaminare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decontamina, cf. fr. décontamination)

1. acțiunea de a decontamina și rezultatul ei.
2. înlăturare a unui factor contaminant.
3. eliminarea materialului radioactiv sau chimic depus pe o instalație, echipament, personal etc.
4. (antonim) contaminare.

contagiu

Parte de vorbire:  s.n. (latinism învechit)  
Etimologie: (lat. contagium)

1. (med.) răspândirea unei boli transmisibile prin contact direct sau indirect, infecție sau contaminare; contagiune.

contagiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contagion, lat. contagio)

1. contaminare; contagiu.
2. (fig.) influență dăunătoare (asupra unui grup de oameni).

contaminație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contamination, lat. contaminatio)

1. contaminare.
2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească.
3. (lingv.) încrucișare între două limbi.
4. modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale prin încrucișarea lor cu alte cuvinte ori construcții asemănătoare ca sens.
5. influență reciprocă între elemente folclorice.

hibrid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. hybride, lat. hybrida)

1. I. (biol.) care provine din încrucișarea de soiuri sau specii diferite; rezultat prin hibridare; bastard, metis.
2. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite; din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie.
3. (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite.
4. (gramatică) se spune despre cuvinte formate din rădăcini luate din două limbi diferite.
5. (motor) capabil să funcționeze cu diferite surse de energie.
6. II. organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; plantă sau animal rezultat din hibridare; corcitură.

incubație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incubation, lat. incubatio)

1. (ant.) rit divinatoriu constând în a dormi într-un, sau lângă un templu pentru a obține, în vis, răspunsurile unui zeu tămăduitor.
2. proces de dezvoltare a embrionului de păsări sub acțiunea unor anumiți factori fizici.
3. perioadă dintre contaminarea unui organism și apariția primelor simptome ale unei boli.
4. etapă a procesului de creație constând în revenirea spontană asupra problemei și apariția tensiunii ca stare de cercetare.

infestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. infestation)

1. acțiunea de a infesta și rezultatul ei; infestare.
2. (med.) invazia unui organism viu de către un parazit non-microbian; starea organismului parazitat.
3. (prin confuzie cu infecția) invazia unui organism viu de către un microbi.
4. (agricultură) contaminare și invazie de paraziți sau buruieni.