Dictionar

Contaminat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT contaminatus

2. FR contaminé

3. EN contaminated

4. DE infiziert; kontanimiert; verseucht; angesteckt

5. RU зaсоренный

6. HU fertőzött


Contaminat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (contamina)

1. care a suferit acțiunea de contaminare; molipsit.

2. infectat cu un agent patogen sau o boală contagioasă.

3. care este atins de substanțe radioactive.

4. (fig.) influențat de o idee, o atitudine etc.

5. (antonime) necontaminat, sănătos, steril.


Contaminaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contamination, lat. contaminatio)

1. contaminare.

2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii greceşti pentru a alcătui una latinească.

3. (lingv.) încrucişare între două limbi.

4. modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcţii gramaticale prin încrucişarea lor cu alte cuvinte ori construcţii asemănătoare ca sens.

5. influenţă reciprocă între elemente folclorice.


Contaminabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contaminable)

1. care poate fi contaminat sau care riscă să-i contamineze pe ceilalți.

2. (antonim) necontaminabil.


Decontamina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décontaminer)

1. a înlătura un factor contaminant; a îndepărta activitatea nocivă a corpurilor contaminate cu substanţe radioactive; a dezactiva.


Formoliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (formol + -iza)

1. a dezinfecta cu formol o încăpere sau obiectele contaminate cu microorganisme patogene.

2. a fixa ţesuturile animale cu ajutorul formolului sau al vaporilor de formol.


Gastroenterită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gastro-entérite)

1. (med.) inflamație a sistemului digestiv, cauzată de obicei de consumul de apă sau alimente contaminate cu bacterii, care poate duce la greață, vărsături, crampe abdominale, flatulență și diaree, precum și deshidratare, febră și cefalee (dureri de cap); enterogastrită.


Minamata

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. minamata)

1. complex de tulburări care apar ca urmare a consumului de peşte contaminat prin dejecţii industriale în care există mercur; otrăvire cu mercur.


Toxiinfecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. toxi-infection)

1. infecţie datorată acţiunii unor toxine secretate de microbi asupra organismului.

2. ~ alimentară = infecţie provocată de alimente contaminate cu substanţe toxice.