Dictionar

contemporan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contemporain, lat. contemporaneus)

1. care există, se petrece în prezent; actual.
2. (despre oameni; și s.) din aceeași vreme cu...
 

contemporaneitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contemporanéité)

1. epoca contemporană, care există, care se petrece în zilele noastre; actualitate.
2. ceea ce caracterizează epoca contemporană; ceea ce are un caracter contemporan, actual.
3. faptul de a exista în aceeași epocă.
4. existența a două sau mai multe persoane, două sau mai multe lucruri, în aceeași perioadă de timp.
5. simultaneitatea existenței sau a prezenței.
6. (var.) contemporanitate.
 

contemporaneiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cf. fr. contemporanéiser)

1. a da un caracter contemporan la ceva.
 

contemporaneizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (contemporan + -izare)

1. faptul de a da un caracter contemporan la ceva; actualizare.
 

actual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuel, lat. actualis)

1. adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei.
2. s. n. holocen.
 

adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.
 

aggiornamento

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aggiornamento)

1. politică a bisericii romano-catolice de readaptare a doctrinei tradiționale a catolicismului la cerințele societății contemporane.
 

conceptual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conceptuel, lat. conceptualis)

1. care ține de concept; care se referă la concept; ideal, abstract.
2. care constituie un concept, o idee generală.
3. artă ~ă = tendință în arta contemporană care face să primeze ideea, concepția operei asupra formei sale concrete, ultime.
 

contemporaneitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contemporanéité)

1. epoca contemporană, care există, care se petrece în zilele noastre; actualitate.
2. ceea ce caracterizează epoca contemporană; ceea ce are un caracter contemporan, actual.
3. faptul de a exista în aceeași epocă.
4. existența a două sau mai multe persoane, două sau mai multe lucruri, în aceeași perioadă de timp.
5. simultaneitatea existenței sau a prezenței.
6. (var.) contemporanitate.
 

country

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. country /music/)

1. muzică ~ = muzică de cowboy, factor al americanilor albi, devenită stil de muzică ușoară contemporană.
2. ~ rock = utilizarea motivelor și instrumentelor country în context rock.