Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (Miciurin + -ist)
1. I. referitor la miciurinism, propriu miciurinismului (teorie care, contestând principiile genetice ale lui Gregor Mendel, se referă la metodele de hibridizare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor).
2. care se întemeiază pe miciurinism; (rar) miciurinian.
3. legat de savantul sovietic Ivan Vladimirovici Miciurin, de opera sa, de teoriile sale.
4. II. adept al miciurinismului; miciurinian.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (neo- + psihanaliză)
1. curent psihanalitic care se îndepărtează de teoria freudiană, contestând mai ales locul pe care îl are sexualitatea, și care acceptă importanța factorilor sociali și culturali în geneza nevrozelor; neofreudism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ataca)
2. acțiunea de a da primele lovituri, primele atacuri asupra cuiva sau a ceva.
3. luarea inițiativei într-o luptă, bătălie etc.
4. violentarea cuiva, pentru a-l fura, răni etc.
5. comiterea unei agresiuni împotriva unei persoane, unui stat etc.
6. acțiunea de a cere justiției anularea sau modificarea unui act sau unei hotărâri.
7. faptul de a reclama (în justiție), contestând validitatea.
8. începerea unei activități, execuției unei piese muzicale, studierii unei probleme etc.
9. (fig.) acțiunea de a lovi în cineva, în ceva, cu vorba sau cu scrisul, a atinge cinstea, renumele cuiva, a critica pe nedrept.
10. (sport) desfășurarea unei ofensive cu scopul de a marca un gol sau o încercare.
11. (fig.) acțiunea de a lua atitudine și a trece la schimbarea unei situații existente.
12. (fam.) faptul de a cere cuiva o sumă de bani sau un obiect fără intenția restituirii.
13. (pop.) îmbolnăvire de tuberculoză; contaminare cu un microb.
14. roadere, mâncare, stricare.
15. (antonime) apărare, defensivă.