Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consonantique)
1. care este caracteristic consoanelor, care se referă la consoane, care este constituit din consoane etc.
2. (lingv.) alternanță ~ă = modificarea unei consoane sau a unui grup de consoane în funcție de forma silabelor contigue.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contiguité)
1. calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue.
2. asociere, în mintea omului, a obiectelor şi formelor percepute.
3. vecinătate spaţială şi temporală.