Dictionar

Rezultate secundare (Continental,):

Continental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. continental)

1. care aparţine unui continent; referitor la continent.

2. climă = climă temperată, din interiorul continentelor, la latitudini mijlocii, cu mari variaţii de temperatură între vară şi iarnă şi cu ploi de vară; platou ~ = zonă submarină din apropierea coastelor.


Continentalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continentalité)

1. ansamblu de caracteristici climatice determinate de diminuarea influenţelor maritime.


Arenă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arène, lat. arena)

1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguş), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.

2. suprafaţă de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competiţiile.

3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.

4. (fig.) domeniu, sferă a unei activităţi.


Autunian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autunien)

1. (din) permianul inferior de facies continental, limitat la vestul Europei.


Bloc 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.

2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.

3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.

4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.

5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.

6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.

7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.

8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.

9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.

10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.

11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.

12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.

13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.

14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).

15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.

16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.

17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.


Cratogen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cratogène)

1. regiune întinsă din scoarţa terestră, care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mişcări de cutare, ci numai mişcări lente de ridicare sau de coborâre.

2. platformă continentală.


Culm 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. culm, germ. Kulm)

1. (din) primul etaj al carboniferului de facies continental.


Epicontinental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épicontinental)

1. (despre relief) situat deasupra platformei continentale.

2. mare = parte a mării la marginea sau în interiorul unui continent.