Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. géocratique)
1. (despre o perioadă geologică) în care continentele asaltau mările.
2. mişcări ~ce = mişcări tectonice de ridicare sau de coborâre a scoarţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insularisme)
1. tendinţă a unui popor insular de a nu avea contacte cu continentele vecine.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. mobiliste)
1. referitor la mobilism, doctrină conform căreia continentele s-au deplasat în timp înainte de a ajunge la poziția actuală.
2. adept, partizan al mobilismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos)
1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele.
2. ~ planetar = ansamblul oceanelor şi mărilor globului terestru.
3. (fig.) întindere nemărginită; imensitate.