Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. continuateur)
1. persoană care continuă un lucru, o acțiune etc. începută de altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. discipulus, după fr. disciple)
2. adept şi continuator al unei doctrine.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (sl. učenikŭ)
1. cel care învață o meserie, o tehnică, sub îndrumarea unui meșter sau instructor în virtutea unui contract sau într-un centru de ucenicie.
2. adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist.
3. (prin ext.) începător într-o activitate; discipol, elev.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (din tc. çirak)
1. adept și continuator al cuiva într-un anumit domeniu; elev, discipol, ucenic.
2. (depr.) persoană care își însușește în mod mecanic vederile, părerile cuiva; partizan politic.
3. (înv.) om de încredere al cuiva.