Rezultate secundare (Continuu):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR aire unitaire; aire fermée
3. EN continuous area
5. RU зaмкнутый aреaл; сплошной aреaл
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continu, lat. continuus)
2. (fig.) curent ~ = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcţie ~uă = funcţie care prezintă continuitate (2).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR continu; non interrompu
3. EN continuous; uninterrupted
4. DE fortlaufend; ununterbrochen; kontinuierlich
6. HU folytonos, szakadatlan, folyamatos, folytatólagos; megszakítás nélküli
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. continuum)
1. (mat., filos.) spațiu care nu este întrerupt.
2. (fizică) ~ spațiu-timp = spațiu cu patru dimensiuni în teoria relativității generale, a patra dimensiune fiind timpul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adiacens, it. adiacente)
1. alăturat, aşezat alături, învecinat, continuu.
2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ajuster)
1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplidyne)
1. maşină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anode)
1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. boogie-woogie)
1. stil pianistic în jaz, derivat din blues, care constă în susţinerea ritmului la mâna stângă prin executarea unor figuri de bas repetate continuu, în timp ce mâna dreaptă dezvoltă scurte motive melodice; cântec cu sonorităţi antrenante.
2. dans modern, de origine nord-americană, care se dansează după muzica de jaz; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourdon, it. bourdone)
1. procedeu primitiv de acompaniament constând din persistenţa unui sunet, susţinut de voce sau de un instrument.
2. tub grav, fără găuri, care emite un singur sunet continuu, la cimpoi.
3. coardă gravă, de acompaniament, la lăută, liră etc.
4. registru de orgă cu timbru închis.