Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrebasse, it. contrabasso)
1. s. n. instrument muzical cu coarde şi arcuş, cu registrul cel mai grav.
2. instrument metalic de suflat al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului.
3. s. m. contrabasist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contrebassiste)
1. cântăreţ la contrabas; contrabas (II).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bassiste)
1. cântăreț care are voce de bas; bas.
2. muzicant care cântă la contrabas sau alt instrument cu timbru grav.
3. muzician care cântă la chitară bas.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bending)
1. alternarea arcuşului cu ciupirea coardelor (la contrabas).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrebasse, it. contrabasso)
1. s. n. instrument muzical cu coarde şi arcuş, cu registrul cel mai grav.
2. instrument metalic de suflat al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului.
3. s. m. contrabasist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contrebassiste)
1. cântăreţ la contrabas; contrabas (II).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Daumen)
1. sunet prin apăsarea pe coardă cu degetul mare în poziţiile înalte, la violoncel şi contrabas.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. /viola da/ gamba)
1. (muz.) viola da ~ = violă ţinută pe picior, din care s-au dezvoltat ulterior violoncelul şi contrabasul.