Dictionar

contracepție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl., fr. contraception; it. contraccezione)

1. ansamblul mijloacelor sau tehnicilor utilizate (de către femei sau bărbați) pentru a împiedica contactul sexual să conducă la sarcină; anticoncepție.
 

anticoncepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contraception)

1. infecunditate prin metode anticoncepționale; contracepție.
 

condom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. condom)

1. tub elastic, din latex, care acoperă penisul în timpul coitului, destinat să protejeze împotriva bolilor cu transmitere sexuală și să servească drept mijloc de contracepție; prezervativ.
 

contraceptiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. contraceptif)

1. (metodă sau produs) care împiedică fecundația; anticoncepțional.
2. I. legat de contracepție; care împiedică actul sexual să ducă la conceperea unui copil.
3. II. obiect sau produs a cărui utilizare face posibilă întreținerea de relații sexuale fără fecundație.
 

intrauterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intra-utérin)

1. (anatomie) care se găsește, se produce sau se efectuează în interiorul uterului.
2. (contracepție) dispozitiv ~ = sterilet.
 

salpingectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. salpingectomie)

1. (med.) ablațiune chirurgicală a trompelor uterine pentru a trata o sarcină extrauterină, pentru a trata sau preveni cancerul sau ca formă de contracepție; tubectomie.
 

sterilet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. stérilet)

1. (contracepție) dispozitiv anticoncepțional plasat permanent în cavitatea uterină, cel mai adesea în formă de T, pentru a preveni fecundația și nidația; dispozitiv intrauterin.