Parte de vorbire: s.f.
Origine: (decontracta)
1. faptul de a se decontracta; decontractat, decontracție.
2. revenire a mușchilor la poziția relaxată după o contracție; (prin ext.) stare de relaxare a întregului corp.
3. (fig.) ușurință, naturalețe care caracterizează o persoană relaxată.
4. (antonime) contracție, contractare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (subcontract)
1. întocmire, realizare a unui subcontract.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. astringent, lat. astringens)
1. (substanţă, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.
2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.
3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cholécystatonie)
1. (med.) atonie a vezicii biliare, adică o pierdere a tonicității, a tonusului, a capacității de contractare a vezicii biliare, ceea ce duce la dilatarea acestui organ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constricteur)
2. muşchi ~ = muşchi care prin contractare închide un orificiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contorsion, lat. contorsio)
1. răsucire a trupului sau a unei părţi a acestuia; contractare violentă şi involuntară a muşchilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crispa)
1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.
2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.
3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. crispation)
1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispare.
2. contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc.
3. strângere care scade suprafața unui obiect prin încrețirea acestuia.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
6. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.