Rezultate secundare (Contractarea):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. astringent, lat. astringens)
1. (substanţă, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.
2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.
3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myotonie)
1. spasm al muşchiului.
2. stare de boală caracterizată prin tulburări în contractarea muşchilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paratonie)
1. tulburare a tonusului muscular, constând în contractarea muşchilor atunci când ar trebui să se relaxeze.
2. întârziere a unor mişcări la plante sub influenţa unor factori externi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tic)
1. mișcare convulsivă și repetată din contractarea involuntară a unor mușchi.
2. deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient.
3. ~ verbal = cuvânt, expresie care revine inconștient, inutil și supărător în vorbirea cuiva, ca urmare a unei deprinderi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vaso-moteur)
1. (despre agenţi fizico-chimici, nervi) care determină contractarea şi dilatarea vaselor sangvine; (despre acţiunea acestor nervi) care se exercită asupra pereţilor vaselor sangvine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. răci)
1. acțiunea de a (se) răci și rezultatul ei.
2. (despre obiecte) pierdere a căldurii; răcit.
3. (rar; despre oameni și animale) îmbolnăvire prin contractarea unei răceli.