Dictionar

Rezultate secundare (Contractarea):

Astringent, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. astringent, lat. astringens)

1. (substanţă, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.

2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.

3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.


Miotonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myotonie)

1. spasm al muşchiului.

2. stare de boală caracterizată prin tulburări în contractarea muşchilor.


Paratonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paratonie)

1. tulburare a tonusului muscular, constând în contractarea muşchilor atunci când ar trebui se relaxeze.

2. întârziere a unor mişcări la plante sub influenţa unor factori externi.


Tic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tic)

1. mișcare convulsivă și repetată din contractarea involuntară a unor mușchi.

2. deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient.

3. ~ verbal = cuvânt, expresie care revine inconștient, inutil și supărător în vorbirea cuiva, ca urmare a unei deprinderi.


Vasomotor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vaso-moteur)

1. (despre agenţi fizico-chimici, nervi) care determină contractarea şi dilatarea vaselor sangvine; (despre acţiunea acestor nervi) care se exercită asupra pereţilor vaselor sangvine.


Răcire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. răci)

1. acțiunea de a (se) răci și rezultatul ei.

2. (despre obiecte) pierdere a căldurii; răcit.

3. (rar; despre oameni și animale) îmbolnăvire prin contractarea unei răceli.

4. (înv.) rușine.

5. (înv.) recire.