contracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contracter, lat. contrahere)

1. tr. a încheia un contract.
2. a lua asupra sa o obligaţie.
3. a ~ o datorie = a se împrumuta.
4. a se îmbolnăvi de...
5. tr., refl. (despre muşchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.
6. refl. (despre corpuri) a-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.

contractant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contractant)

1. (cel) care încheie un contract.

decontracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décontracter)

1. refl. (despre muşchi) a-şi reveni după o contracţie.
2. (fig.; despre oameni) a se destinde, a se relaxa.

amixie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.
2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.
5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.
6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

antiperistaltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipéristaltique)

1. mişcări ~ce = mişcări care contractă esofagul, stomacul şi intestinele de jos în sus.

antispastic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antispastique)

1. (medicament) care luptă împotriva spasmelor; decontractant al spasmelor musculaturii striate și netede; antispasmodic.

astringent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. astringent, lat. astringens)

1. (substanţă, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.
2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.
3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.

bromomenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bromomenorrhée)

1. (med.) miros anormal contractat de flux la sau înainte de ieșirea din uter; menstruaţie fetidă.