Dictionar

contracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contraction, lat. contractio)

1. încordare, spasm al mușchilor, al corpului.
2. reducere a volumului unui corp provocată de răcire, cristalizare etc.
3. ~ gravitațională = reducere a volumului unei stele datorită forțelor de atracție gravitațională.
 

decontracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décontraction)

1. acțiunea de a (se) decontracta; decontractare.
2. (revenire la) starea de relaxare a unui mușchi în urma contracției acestuia; (prin ext.) stare de relaxare a întregului corp.
3. (fig.) ușurință, naturalețe care caracterizează o persoană relaxată.
4. (antonime) contracție, contractare.
 

splenocontracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. spléno-contraction)

1. (med.) contracție a splinei (ducând la ejectarea globulelor roșii stocate în circulație).
 

acromiotonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromiotonie)

1. contracție involuntară la una din extremități.
 

angiospasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiospasme)

1. contracție spasmodică a unui vas sangvin.
 

anizometrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anisométrie)

1. inegalitate a dimensiunilor.
2. (med.) variația lungimii mușchilor în timpul contracției; contracție izotonică.
 

arteriospasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artériospasme)

1. contracție spasmodică a pereților arteriali.
 

astenocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. asthenocoria, fr. asthénocorie)

1. (med.) anomalie a reflexului pupilar la lumină caracterizată printr-o mioză normală (contracția pupilei), urmată de o decontracție foarte lentă și de midriază (dilatarea pupilei), chiar dacă lumina persistă; oboseală pupilară.
 

astringență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astringence)

1. proprietate a unor substanțe astringente.
2. proprietatea anumitor substanțe de a produce o senzație de contracție a mucoaselor bucale.