Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négativité)
2. (fil.) principiu, funcţie a negaţiei care se exercită ca tendinţă imanentă a contradicţiei spre autodepăşire şi autodezvoltare.
3. însuşire a unui corp încărcat cu electricitate negativă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. polarité)
1. proprietate a unui corp, a unei părți dintr-un corp de a avea în două puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite.
2. (fil.) formă a contradicției în care laturile contrare se exclud și totodată se condiționează reciproc.
3. puncte care definesc relația dintre doi termeni de opoziție, dar care se presupun reciproc.
4. (biol.) calitate a unui organism de a prezenta două extremități cu înfățișare și funcții diferite.