Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contrepente)
1. pantă opusă unei alte pante; versant care se opune altui versant.
2. iregularitate de teren care împiedică apa să se scurgă.
3. în ~ = în sens contrar direcției de înclinare a pantei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrescarpe)
1. baraj antitanc pe coasta unui teren în contrapantă, pentru a mări gradul de înclinare a terenului şi a determina răsturnarea tancurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ombilic, lat. umbilicus)
1. organ prin care fătul este legat de corpul mamei; buric.
2. cicatrice rămasă după tăierea cordonului ombilical.
3. umbon.
4. ~ glaciar = parte a albiei subsăpate a unui gheţar, limitată în aval de contrapantă.