Dictionar

contrareacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-réaction)

1. reintroducere, în opoziție de fază la intrarea unui montaj electronic, a unei părți din semnal prelevată la ieșire.
2. (fot.) reacție negativă.
 

contrarecepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-réception)

1. repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu.
 

contrareformă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-réforme)

1. mișcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei.
 

contrarevizie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contre-révision)

1. control suplimentar după controlul obișnuit.
2. a doua revizie a unei tipărituri, în coală.
 

contrarevoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-révolution)

1. mișcare organizată, reacționară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluție, în scopul restaurării vechii puteri de stat.
 

contrarevoluționar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrerevoliuţioner)

1. I. care se referă la contrarevoluție; care aparține contrarevoluției.
2. care este în favoarea contrarevoluției, care tinde spre contrarevoluție.
3. care este împotriva revoluției.
4. II. adept al contrarevoluției.
5. persoană care participă la contrarevoluție.
 

albgardist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după rus. белогвардеец [belogvardeeț])

1. membru al forțelor armate contrarevoluționare ruse, împotriva puterii sovietice din războiul civil (1918-1920).
 

amfion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphion)

1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă și negativă.
 

antimarxist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (după rus. антимарксистский)

1. I. care se opune doctrinei marxiste.
2. îndreptat împotriva marxismului și a luptei clasei muncitoare; contrarevoluționar.
3. II. persoană care se opune marxismului.
 

antipatriot, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (anti- + patriot)

1. persoană care manifestă sau mărturisește opinii contrare patriotismului, care acționează împotriva intereselor patriei; om lipsit de patriotism.
 

antireformist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antireformist)

1. împotriva reformismului; contrareformist.
2. care se opune reformelor.
3. (antonim) reformist.
 

antirevoluționar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. antirévolutionnaire)

1. (persoană) care se opune sau este ostil revoluțiilor sau ideilor revoluționare; contrarevoluționar.