Dictionar

contrarandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. controranda)

1. velă triunghiulară sau trapezoidală deasupra randei, pe goelete și iahturi.
 

amoralist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amoraliste)

1. (adept) al amoralismului.
2. I. care respinge toate valorile morale.
3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.
4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.
 

antivitamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antivitamine)

1. substanță cu acțiune contrară unei vitamine.
 

apotropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apotropisme)

1. curbare a plantelor contrară direcției factorului de excitație.
 

brevignatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. brevignathisme)

1. (med.) anomalie contrară prognatismului (maxilar proeminent).
2. (med.) maxilar în retragere; hipognatism.
 

contraindica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contre-indiquer)

1. a interzice ceva (unui bolnav); a da o indicație contrară.
 

contrapartidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. contrepartie)

1. dublură a unui cont, a unui registru, ținută pentru verificare.
2. (bursă) operație contrară alteia pentru a reduce riscurile sau din orice alt motiv.
3. (la jocul de cărți) partidă nouă, jucată de către cineva cu aceiași parteneri, pentru a-și lua revanșa.
4. element care se opune altuia, stabilind echilibrul; contraparte.