Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diptyque, gr. diptykhos)
1. tăbliţe cerate care se puteau închide ca o carte, la romani.
2. (arte) icoană, tablou compuse din două panouri fixe sau mobile.
3. (p. ext.) operă literară formată din două părţi.
4. (muz.) piesă pentru orchestră simfonică, formaţie de cameră instrumentală sau vocală din două mişcări contrastante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pantoum)
1. poezie lirică în formă fixă, în care al doilea şi al patrulea vers dintr-un catren formează primul şi al treilea vers din catrenul următor şi care dezvoltă paralel două serii de imagini, două teme distincte şi contrastante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suite)
1. grup de oameni care însoțeste un demnitar; alai, escortă.
2. (muz.) compoziție instrumentală din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și mișcare.
3. fragmente selective dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.).
4. serie, șir de idei, de reprezentări etc.