amenajament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aménagement)

1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.

aport 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apport)

1. contribuție a unei persoane sau colectivități la o întreprindere, la o acțiune comună.
2. bunuri (i)mobile, bani, valori pe care un asociat le aduce într-o unitate economică.
3. capital cu care un acționar contribuie la o societate pe acțiuni.

astroclimat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astroclimat)

1. totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observații astronomice.

contribuitor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (contribui + -tor)

1. acționar care contribuie la plata datoriilor în caz de lichidare a societății.

contributiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contributif)

1. care se referă la contribuție; care aparține contribuției.
2. care contribuie; contribuent, contribuitor, contributoriu.

contribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contribution, lat. contributio)

1. parte cu care se contribuie la o acțiune, la o cheltuială comună; aport.
2. a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune.
3. (jur.; pl.) sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război.
4. impozit.