Dictionar

Rezultate principale (Control;):

Control

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrôle)

1. verificare a unei activităţi pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire.

2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producţiei; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoştinţele elevilor şi studenţilor.

3. urmărire a funcţionării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.

4. supraveghere continuă (morală sau materială).

5. stăpânire.

6. dirijare a propriilor mişcări şi manifestări.

7. instituţie însărcinată cu supravegherea unor activităţi.

8. (pl.) registru de evidenţă a personalului (şi a animalelor) unei unităţi militare.


Rezultate secundare (Control;):

Autocontrol

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. self-controll)

1. control asupra calităţilor şi activităţii proprii.

2. operaţie de control intern al unei maşini de calculat; self-control.


Controla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrôler)

1. tr. a exercita un control.

2. a domina, a supune, a ţine sub control; a supraveghea.

3. refl. (despre oameni) a-şi stăpâni mişcările, manifestările.


Controlabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contrôlable)

1. care poate fi controlat, verificat.

2. pe care îl putem controla sau domina.

3. (antonime) incontrolabil, necontrolabil.


Controlateral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. controlatéral)

1. (despre leziuni, paralizii) care este localizat în jumătatea corporală opusă.


Controler

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kontroller, engl. controller)

1. comutator care realizează o succesiune determinată de modificări ale conexiunilor unor circuite electrice.

2. (inform.) circuit complex şi logica aferentă operării în condiţii optime a unui echipament periferic.


Controlor, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrôleur)

1. s. m. f. funcţionar însărcinat cu controlul unei activităţi etc.

2. s. n. aparat (automatizat) de control al bunei funcţionări a unei instalaţii.


Adefagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adéphagie)

1. (med.) foame excesivă, disproporționată, pe care persoana afectată nu o poate controla; bulimie.


Administrabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. amministrabile)

1. care poate fi administrat, gestionat, controlat.


Aeronavigație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.


Agent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.

2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.

3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.

4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.


Agoranom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agoranome, gr. agoranomos)

1. (ant.) magistrat grec cu controlul pieţei, al activităţii economice a oraşului.


Anancastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.

2. psihopatie = psihopatie caracterizată prin slăbirea simţului realului, tendinţa spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre şi impresionabilitate.

3. (var.) anancast.