Rezultate principale (Contur):
Contur
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contour)
1. linie închisă care mărgineşte o suprafaţă, un corp, un obiect.
2. reprezentare grafică a unei astfel de linii.
Contur
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU очертaние; контур
6. HU körvonal, kontúr, szél, szegély
Rezultate secundare (Contur):
Contura
Parte de vorbire: vb.
Origine: (contur)
2. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza.
Conturanţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (contura + -anţă)
1. mărime care caracterizează calitatea reproducerii contururilor într-o imagine de televiziune.
Conturba
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. conturbare)
Conturist, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (contur + -ist)
1. desenator specializat în operaţia de conturare pe acetofan a imaginilor filmului de animaţie.
Conturna
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. contornare, fr. contourner)
1. a înconjura, a ocoli.
2. a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2).
Conturnare
Parte de vorbire: s.
Origine: (conturna)
2. ocolire a suprafeţelor izolate de către un circuit electric; descărcare în stratul gazos care înconjură un izolator.
Acetofan
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophane)
1. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea şi colorarea imaginilor filmului de animaţie.
Actinocardiografie
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aktiokardiographie)
1. deteriorare a conturului şi dimensiunilor inimii cu ajutorul razelor X, paralele.
Activ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Aldin, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. aldino)
1. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras.
2. s. n. text imprimat cu asemenea caractere.
Balanţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balance)
1. instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi-etalon; cântar.
2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.
3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situaţie cu un asemenea raport.
4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situaţie recapitulativă şi periodică ce regrupează la un moment dat sumele şi soldurile conturilor debitoare şi creditoare; ~ de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de către o ţară în relaţiile sale cu alte ţări într-o perioadă de regulă un an.
5. al şaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).
Bavură
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavure)
1. (tehn.) porţiune de material în relief faţă de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare.
2. (poligr.) contur îngroşat, lăsat de o cerneală proastă.