Dictionar

contura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (contur)

1. tr. a conturna.
2. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza.
 

conturanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contura + -anţă)

1. mărime care caracterizează calitatea reproducerii contururilor într-o imagine de televiziune.
 

acetofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophane)

1. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea și colorarea imaginilor filmului de animație.
 

călinescianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (călinescian + -ism)

1. atitudine creatoare deschisă față de fenomenul cultural-estetic, având drept coordonate conturarea unei viziuni dinamice, constructive, în concordanță cu clasicitatea spiritului nostru latin, aparținând lui G. Călinescu.
 

contorniant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contorniate)

1. (despre medalii) mărginit, conturat.
 

conturist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (contur + -ist)

1. desenator specializat în operația de conturare pe acetofan a imaginilor filmului de animație.
 

conturna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. contornare, fr. contourner)

1. a înconjura, a ocoli.
2. a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2).
 

creiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. crayonner)

1. a desena, a schița cu creionul.
2. (fig.) a contura, a schița portretul, caracterul unui personaj.