Dictionar

Balanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balance)

1. instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi-etalon; cântar.

2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.

3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situaţie cu un asemenea raport.

4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situaţie recapitulativă şi periodică ce regrupează la un moment dat sumele şi soldurile conturilor debitoare şi creditoare; ~ de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de către o ţară în relaţiile sale cu alte ţări într-o perioadă de regulă un an.

5. al şaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).


Contabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. contabilità, fr. comptabilité)

1. știință care studiază evidența contabilă.

2. determinarea detaliată a cheltuielilor și încasărilor de debite și credite.

3. totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau întreprinderi; evidență contabilă.

4. serviciul responsabil cu întocmirea conturilor; secție, birou într-o unitate economică unde se face evidența contabilă.

5. (prin ext.) determinarea detaliată a lucrurilor care nu sunt evaluate în bani; numărătoare exactă.

6. (var.) comptabilitate.


Contare

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. contare)

1. (cont.) notare pe documente a conturilor în care urmează fie înregistrate operaţiile la care se referă.