Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. contornare, fr. contourner)
1. a înconjura, a ocoli.
2. a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (conturna)
2. ocolire a suprafeţelor izolate de către un circuit electric; descărcare în stratul gazos care înconjură un izolator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contourné)
1. (herald.; despre animale, păsări) din profil, întors spre stânga.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (contur)
2. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (conturna)
2. ocolire a suprafeţelor izolate de către un circuit electric; descărcare în stratul gazos care înconjură un izolator.