Parte de vorbire: s.
Origine: (contura + -anţă)
1. mărime care caracterizează calitatea reproducerii contururilor într-o imagine de televiziune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flou)
1. adv. inv. (despre îmbrăcăminte) cu linii moi, vaporoase.
2. (despre fotografii) cu contururi imprecise, evanescente.
3. s. n. efect fotografic de evanescenţă a contururilor imaginii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthodiascopie)
1. proiectare pe un ecran fluorescent a contururilor organelor de studiat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rocaille)
1. stil ~ (şi s. n.) = stil, bază de înflorire a rococoului, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite şi prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, volute vegetale etc.).