Dictionar

Eclipsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)

1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc.

2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase.

3. instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor.

4. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru.

5. întunecare, pierdere temporară a cunoștinței.


Imersiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immersion, lat. immersio)

1. cufundare a unui corp într-un lichid; stare în care se află un asemenea corp.

2. (în microscopie) introducerea între obiectiv și lamela care acoperă obiectul a unei picături de lichid pentru a spori puterea de separare a microscopului.

3. intrare a unui corp ceresc în conul de umbră al unui alt corp ceresc.


Isoscop

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Isoskop)

1. tub electronic, ca orticonul, având în loc de condensator un dispozitiv generator de câmp electric şi în care fasciculul de electroni este modulat.


Izoscop

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isoscope)

1. tub electronic în care condensatorul orticonului e înlocuit printr-un dispozitiv generator de câmp magnetic.


Strofoidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. strophoïde)

1. curbă plană, loc geometric al focarelor conicelor prin intersectarea unui con cu un plan care se roteşte în jurul unei perpendiculare pe o generatoare a conului.


Superorticon

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Superorthikon)

1. tub electronic videocaptor, bazat pe efectul fotoelectric extern, mult mai sensibil decât orticonul şi iconoscopul.