Dictionar

Rezultate secundare (Convenţional,):

Convenţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conventionnel, lat. conventionalis)

1. adj. stabilit prin convenţie.

2. semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură.

3. lipsit de naturaleţe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute şi folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice şi chimice).

4. s. m. membru al Convenţiei (4).


Convenţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conventionnalisme)

1. caracterul a ceea ce este convenţional; tendinţă de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, a faptelor; prezenţă masivă în opera de artă a unor elemente de conţinut sau de expresie devenite clişee.

2. concepţie filozofică pozitivistă potrivit căreia axiomele geometrice, legile şi teoriile ştiinţifice ar fi simple convenţii create în mod arbitrar de oamenii de ştiinţă.


Convenţionalist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conventionnaliste)

1. (adept) al convenţionalismului.


Academic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.

2. propriu unei academii; distins; solemn, convenţional, rece.


Academism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)

1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.

2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.

3. fel de a se comporta academic.


Alertă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alerte)

1. alarmă, prevenire.

2. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.


Alfabet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.

2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.

3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.

4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).


Argou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argot)

1. limbaj convenţional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenţi etc.) pentru a nu fi înţeleşi de restul societăţii sau pentru a şoca.


Atu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atout)

1. carte de joc de culoare socotită în mod convenţional superioară celorlalte cărţi.

2. situaţie, element, poziţie care oferă un avantaj în plus.