Dictionar

convenabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convenable)

1. care convine sau poate conveni; acceptabil, mulțumitor.
2. (despre mărfuri, prețuri) ieftin.
 

acceptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)

1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.
2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.
3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.
 
 

avantajos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. avantageux)

1. care oferă un avantaj; convenabil, folositor.
 

convenient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. convenient)

1. care este potrivit sau care convine pentru cineva sau ceva; convenabil, oportun.
 
 

economic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. économique, lat. oeconomicus, gr. oikonomikos)

1. referitor la economie.
2. care cere puține cheltuieli, eforturi; ieftin, convenabil.