Dictionar

aconta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (acont)

1. a plăti un acont, un avans din prețul convenit; (pop.) a arvuni.
 

cancelling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cancelling)

1. clauză într-un contract de transport maritim potrivit căreia se poate rezilia contractul dacă nava nu soseşte în portul de încărcare la termenul convenit.
 

concertat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concerté, it. concertato)

1. stabilit, hotărât împreună cu alţii; care rezultă dintr-o înţelegere, convenit.
 

fob 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fob)

1. (despre tranzacţii comerciale maritime) în care preţul convenit înglobează toate uzurile pe care le va suferi marfa până la destinaţie.
 

gaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gage)

1. bun mobil depus de către un debitor la dispoziţia creditorului său drept garanţie pentru plata la termenul convenit a unei datorii; zălog, amanet.
2. (fig.) garanţie, asigurare.
 

ipotecar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hypothécaire)

1. garantat printr-o ipotecă.
2. credit ~ = credit care are la bază însăşi proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă.