OK
X
antiacademic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antiacadémique)
1.
care
contravine
normelor
și
convențiilor
stabilite
de
instituțiile
academice;
contra
principiilor
academice.
2.
(antonim)
academic.
anticonformism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anticonformisme)
1.
respingere
a
conformismului;
comportare
care
sfidează
conformismul;
nonconformism.
2.
nerespectarea
convențiilor
sociale,
a
normelor
general
acceptate.
anticonformist, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fe. anticonformiste)
1.
(persoană)
care
disprețuiește
convențiile
sociale,
normele
general
acceptate;
nonconformist.
2.
(persoană)
care
se
opune
conformismului,
ideilor
consacrate;
nonconformist.
autarhie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autarchie)
1.
politică
de
izolare
a
unui
stat
care
își
satisface
nevoile
economice
prin
propriile-i
puteri.
2.
regim
economic
în
care
un
stat
nu
desfășoară
sau
desfășoară
puține
schimburi
comerciale
cu
lumea
exterioară,
fie
prin
politică
deliberată,
fie
forțat
de
circumstanțe
(război,
embargo
etc.);
economie
închisă.
3.
starea
unei
colectivități
autosuficiente
pentru
producția
și
consumul
de
bunuri.
4.
(în
școala
cinicilor)
independența
indivizilor
de
toate
convențiile
sociale,
considerate
ca
străine
naturii.
5.
(var.)
autarchie.
bilateral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bilatéral)
1.
cu
două
laturi,
fețe
(opuse,
simetrice).
2.
referitor
la
cele
două
laturi,
aspecte
ale
unui
lucru.
3.
(despre
contracte,
convenții)
care
angajează
reciproc
cele
două
părți;
bipartit.
cenzură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. censure, lat. censura)
1.
demnitatea
și
funcția
de
cenzor
(1).
2.
control
exercitat
de
anumite
organe
ale
unui
stat
asupra
publicațiilor,
spectacolelor,
emisiunilor
și,
în
timp
de
război,
asupra
corespondenței
trimise
prin
poștă;
organ
care
exercită
acest
control.
3.
funcție
psihologică
care,
în
teoria
lui
Freud,
refulează
în
inconștient
dorințele
neconforme
cu
convențiile
sociale.
4.
critică,
blam
public.