Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fe. anticonformiste)
1. (persoană) care disprețuiește convențiile sociale, normele general acceptate; nonconformist.
2. (persoană) care se opune conformismului, ideilor consacrate; nonconformist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autarchie)
1. politică de izolare a unui stat care îşi satisface nevoile economice prin propriile-i puteri.
2. regim economic în care un stat nu desfășoară sau desfășoară puține schimburi comerciale cu lumea exterioară, fie prin politică deliberată, fie forțat de circumstanțe (război, embargo etc.); economie închisă.
3. starea unei colectivități autosuficiente pentru producția și consumul de bunuri.
4. (în şcoala cinicilor) independenţa indivizilor de toate convenţiile sociale, considerate ca străine naturii.
5. (var.) autarchie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. censure, lat. censura)
1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1).
2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control.
3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. dodécasyllabe, lat. dodecasyllabus)
1. I. (despre versuri) care are douăsprezece silabe; dodecasilabic.
2. II. vers de douăsprezece silabe care, respectând convențiile cezurii poeziei clasice, ar fi un vers alexandrin compus din două emistihuri de șase silabe fiecare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. non-convenionnel)
1. care nu este în conformitate cu convențiile stabilite; neconvenţional.
2. care se distinge prin absența conformității cu regulile morale sau legale; neconvenţional.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tricherie)
1. acțiunea de a trișa, de a înșela, de a nu respecta regulile sau convențiile de joc sau de viață; trișaj, trișare.