OK
X
converge
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. converger, lat. convergere)
1.
a
se
îndrepta
către
același
punct,
către
același
scop.
convergent
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
convergens
2.
FR
convergent
3.
EN
convergent;
converging
4.
DE
konvergierend;
zusammenneigend;
zusammenlaufend;
annähernd
5.
RU
конверrентный;
сходящийся
6.
HU
összehajló,
konvergáló,
egymáshoz
közeledő
convergent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. convergent, lat. convergens)
1.
care
converge.
2.
lentilă
~ă
=
lentilă
care
strânge
într-un
focar
razele
ce
o
străbat.
3.
(mat.;
despre
un
șir
infinit
de
numere)
care
tinde
către
un
anumit
număr
finit
(limită);
(despre
serii)
la
care
șirul
sumelor
parțiale
este
convergent.
convergență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. convergence)
1.
faptul
de
a
converge.
2.
teoria
~ței
=
teorie
burgheză
care
preconizează
evoluția
celor
două
sisteme
social-economice
și
politice,
socialismul
și
capitalismul,
spre
un
tip
comun
de
societate,
fără
a
fi
nevoie
de
revoluția
socială.
3.
proprietate
a
unui
fascicul
de
radiații
de
a-și
micșora
secțiunea,
concentrându-se
într-un
singur
punct.
4.
însușire
a
unui
sistem
optic
de
a
transforma
fasciculele
paralele
sau
divergente
în
fascicule
convergente.
5.
(mat.)
proprietate
a
unui
șir
și
a
unei
serii
de
a
fi
convergente.
6.
(biol.)
apariție,
în
cursul
evoluției,
a
unor
caractere
structurale
sau
funcționale
aparent
similare
la
specii
înrudite,
datorită
adaptării
la
aceleași
condiții
de
viață.
acrodrom, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acrodrome)
1.
(despre
nervația
frunzelor)
convergent
la
vârf.
aflui
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. affluer, lat. affluere)
1.
(despre
sânge)
a
se
îngrămădi
într-un
corp.
2.
a
se
deplasa
convergent
către
un
punct.
3.
(fig.)
a
se
îmbulzi.
bilentilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bi- + lentilă)
1.
sistem
optic
din
două
semilentile,
obținut
prin
secționarea
în
diametru
a
unei
lentile
convergente.
ciclon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cyclone)
1.
regiune
în
care
presiunea
atmosferică
scade
de
la
periferie
spre
centru
și
masele
de
aer
au
mișcare
convergentă,
producând
vânt
puternic,
cu
vârtejuri
sau
zăpezi,
în
regiunile
tropicale.
2.
vânt
foarte
violent,
uragan.
3.
aparat
pentru
separarea
particulelor
materiale
(semințe,
pleavă,
praf)
din
aer
cu
ajutorul
forței
centrifuge.
4.
substanță
toxică
pe
bază
de
acid
cianuric,
pentru
combaterea
dăunătorilor
în
încăperi
închise.
colima
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (colimaţie)
1.
(fiz.)
a
transforma
un
fascicul
de
raze
divergente
sau
convergente
într-unul
paralel.
2.
a
viza,
a
orienta
o
lunetă
într-o
anumită
direcție.
concurge
Parte de vorbire:
vb. intr. (înv.)
Etimologie: (după lat. concurrere)
1.
a
se
întâlni
într-un
punct,
venind
din
mai
multe
direcții;
a
tinde
(spre),
a
se
întinde
(într-un
punct);
a
converge.
2.
a
lucra
împreună;
a
participa
la
elaborarea
unei
opere
sau
la
realizarea
unei
acțiuni
comune;
a
colabora;
a
conlucra;
a
coopera.
3.
a
candida,
a
concura.