Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. converser, lat. conversari)
1. a vorbi cu cineva, a susţine o conversaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (conversaţie + -iv)
1. referitor la conversaţie; conversaţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversation, lat. conversatio)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conversationnel)
1. care se referă la conversație; conversativ.
2. (inform.) care implică un schimb bidirecțional de mesaje, cum ar fi între un client și un server.
3. (inform.) mod ~ = mod de utilizare a calculatorului care permite utilizatorului să intervină pe parcursul derulării calculelor în funcție de rezultatele intermediare; mod interactiv.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aparté)
1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.
2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitolo, lat. capitulum)
1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărţi, ale unei legi etc.
2. parte dintr-o acţiune, dintr-o desfăşurare.
3. subiect de conversaţie; problemă; chestiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catéchétique)
1. metodă ~ă = formă a metodei conversaţiei, constând din întrebări pentru ca elevii să reproducă cunoştinţele însuşite înainte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. civilité, lat. civilitas)
1. ansamblu de comportamente legate de politețe.
2. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversaţie; curtenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. collocutio)
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (lat. colloquor)
1. a conversa, a se întreține, a vorbi cu cineva.