Rezultate principale (Conversație,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversation, lat. conversatio)
Rezultate secundare (Conversație,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aparté)
1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.
2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitolo, lat. capitulum)
1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărţi, ale unei legi etc.
2. parte dintr-o acţiune, dintr-o desfăşurare.
3. subiect de conversaţie; problemă; chestiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catéchétique)
1. metodă ~ă = formă a metodei conversaţiei, constând din întrebări pentru ca elevii să reproducă cunoştinţele însuşite înainte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. civilité, lat. civilitas)
1. ansamblu de comportamente legate de politețe.
2. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversaţie; curtenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. collocutio)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confabulation, lat. confabulatio)
1. (glumeţ) conversaţie lungă şi intimă.
2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii.